November Rain

Ora 15,30

Mio mergea cu pasi lenti fiind totusi destul de nervoasa, indreptandu-se spre sala de detentie. Nici ea nu stia ce cauta acolo. Doar pentru ca nu a sters o tabla? Asta-i buna. Deshcise usa larg murmurand un 'Buna ziua' dar spre surprinderea ei nu era nimeni. Ridica scurt din umeri lasandu-si geanta pe una din banci apoi isi propti coatele pe pervazul geamului. Ofta scurt, privind cu ochi mari si negrii cerul.

O fată intră în clasă, îi auzi glasul enervant. Se ridică de la geamul de lângă catedră, sruncând mucul ţigării pe geam. O anariză din cap până în picioare, gândindu-se dacă ar mai avea timp de o ţigară înainte să vină proful. Nu avea niciun ceas la el. Îşi duse mâna al buzunar şi scoase telefonul. Şi jumate. Oh, mai e timp. Aruncă telefonul la loc în buzunarul blugilor şi scoase pachetul de ţigări şi o brichetă.
" Se presupune că încă nu sunt aici... " spuse către fată, întorcându-se pe geam.

- Oh, scuze! Nu te-am observat!, isi trecu mana prin parul sau negru si lung. Buna si tie, schita un zambet micut si dulce in coltul gurii. Era asa de aeriana incat nici nu observa persoanele din jurul ei. La ce se gandi ea era detentia asta stupida. Nu vroia sa ramana aici doar pentru o tabla. Dar ce era sa faca? Nimic.

Dădu din mână către ea, schiţând un zâmbet din colţul gurii, savurând ţigara pe care o avea între buzele ademenitoare. Se aşeză pe pervazul larg, uitându-se la fată. Dintr-o privire putea spune că e al naibii de aeriană şi împăştiată. Vorba aceea, şi-ar uita capul în autobuz dacă nu era lipit de corp. Se uită pe geam, către vremea caldă de afară. Înjură ziua în care îi plesni lui prin cap că merită să îi faci circ profei de latină.

Numai spuse nimic. Era asa de tacuta... . Era asa liniste. Perfect ar putea spune dar nu putea sa stea asa. Isi indrepta pasii spre aceasta intinzand mana prieteneste si schita un zambet larg.
- Mio! , se prezenta bruneta strambandu-si nasul intr-un mod copilaresc.

Îşi strigase numele. Se întoarse către ea, privind-o în ochii albaştri. Zâmbise uşor, dând mâna cu ea.
" Dae... " spuse el încet, scutuându-şi capul ca să aranjeze claia roşcată. Aruncă ţigara neterminată pe geam, apoi îl închise. Era sigur că nu va ajunge să o termine niciodată. Îşi ridică chitara apoi se duse în ultima bancă de lângă geam. Locul lui preferat.