Come a little closer (Me and Madeline Force.) ...

Stătea deja de ore bune în acea cofetărie, cu o prăjitură cu multă frişcă în faţă. Privea în gol spre modul fiţos în care era aranjată. Pe el îl depăşea chestia asta, cu aranjatul prăjiturilor. Dar trecu peste asta când o luase. Acum se chinuia să o mănânce fără să o strice. Renţă, aruncând linguriţa pe masă. Îşi ciufuli părul roşcat privind spre geam. Soarele senin ardea pământul. Se simţi uitat de lume. Oare cât îi mai trebuia ei să ajungă aici? O aştepta de zile bune. Venea aici de pe la doişpe şi pleca pe la şapte. Mânca, în aceste şapte ore, o singură părjitură.

Trase aer în piept şi intră în cofetărie . Parcă ştia că era acolo . Dar de unde ? Presimţea , desigur . Ochii ei albaştrii urmăriră toate persoanele din jur , până - l zăriră şi apoi se îndreptă spre masa la care stătea , cu paşi apăsaţi , tocurile botinelor ce le purta făcând un mic zgomot pe gresia albă . Şi totuşi cum de era acolo ? Îşi dădu părul pe spate , încercând să alunge toate gândurile ce nu - i fădea pace şi se opri în faţa roşcatului privindu - l calmă , chiar dacă nu era deloc aşa .

Ştia că trebuie să vină. Îi auzse felul tipic de a deschide o uşă şi felul în care merge pe botinele cu un toc imens. Ea...
Madeline apăruse însfârşit. Se ridcă în faţa ei, examinând-o. Trecuse atât de mult timp de când o văzuse ultima dată. Parcă au trecut secole de când i-a zărit ultima oară ochii albaştri adânci. Şi acum, când îi privea, se rătăcea în ei. Surâse către ea, în feulul acela pe care îl ştia numai el, şi se ciufuli, zbârlinu-şi părul roşcat.
Privirea ei calmă îl speria. De ce era aşa, aşa de rece... Îşi dădu bretonul din ochi cu o mişcare rapidă.
" Hei! " spuse zâmbindu-i.

Pentru o clipă rămase impasibilă , dar apoi trupul i se destine . Era acolo , după atâta timp , aşa că nimic nu putea fi nimic rău . Zâmbi dulce şi întinse mâna spre el , atingându - i braţul . Da , era chiar acolo .
" Hei " , spuse şi - şi lăsă puţin capul într - o parte , analizându - l scurt . Se schimbase extrem de mult în timpul în care trecuse de când nu - l văzuse . " Eşti aici " , adăugă şi zâmbi mai larg .

Atingerea pielii ei îl ridică moralul până la cer. Îi surâse dulce, arătându-i cu un gest să se aşeze. O urmă imdiat, întinzându-şi mâna peste masă ca s-o prindă pe ai ei. O strânse uşor, de frică să nu îi zdrobească oasele. Era al fel de firavă ca înatotdeauna.
" Da. Şi tu... " spuse privind-o în ochii ei adânci. Se pierdea din nou. A făcut-o de atât de multe ori în somn încât părea ceva normal.

Se aşeză jos , fără să - l scape din priviri . Îşi dădu părul din ochi , aranjându - şi tricoul ce - l purta şi apoi îi zâmbi uşor . Îi strânse la rându - i mâna , împletindu - şi degetele cu ale lui .
" Când ai venit ? De ce nu m - ai sunat ? " întrebă şi - l privi în ochi , încercând să găsească poate răspunsuri la toate întrebările ei . Nu mai ştiuse nimic de el de atâta timp , şi acum , era acolo , lângă ea . Doamne , şi cât se mai schimbase . Probabil dacă trecea pe lângă el şi nu era atentă nu - l recunoştea . Surâse .

Întrebările ei. Nici el nu ştia să răspundă. când a venit? O dată cu timpul. Cândva, de mult. Probabil acum câtevaa săptămâni. Nici nu ştia că ea era aici. Sau poate că ştia dar refuza să credă că ea s-ar întoarce la un cântăreţ falit. De ce nu a sunt-o? Şi-a pierdut speranţa. Nici nu era sigur dacă era ea cea cu care vorbeşte. Nu mai este fetiţa băieţoasă pe care o ştia. Nici el nu mai este puştiul ciudat care cântă la colţ de stradă.
Nu mai ştiu când am venit. Şi, pe lângă asta, nu îţi ştiu numărul ca să te sun... răspunse el simplu, zâmbindu-i chinuit.

Îi veni să se pleznească . Desigur . Îşi schimbase numărul după ce el plecase . Fusese supărată şi renunţase după un timp să mai spere că poate cine ştie , se va întoarce . Nu ştia ce să zică . Încă îi era greu să creadă că era acolo şi nu visa ea . Visase la el ? Da , de nenumărate ori , şi se amăgise cu visele . Trase aer în piept .
" Î - îmi pare rău . Am uitat că nu aveai de unde să şti numărul " , spuse încet şi - şi lăsă privirea în jos , spre linguriţa lăsată de el . Ochii ei albaştri priviră nostalgici mâinile lor împreunate . Se simţea ca înainte când era cu el , fără să - i pese de altceva .

Îi venea să se bată singur. Acum, după atâţia ani, ce făcea prima dată? O supăra. Se înjură singur timp de câteva secunde. Îşi ciufuli părul apoi întinse cealată mână şi îi ridică bărbia. Se lungi peste masă şi îşi aropie faţa de a ei. Distanţa milimetrică dintre buzele lor era tot ce trebuia. Dacă nu se controla mai bine, Dae ar fi sărutat-o deja. Dar nu risca o palmă.
" Tsk. De parcă n-ai ştii că te iert dinainte să îţi ceri scuze... "

Îşi simţi degetele pe bărbia ei şi apoi îi văzu ochii şi chipul atât de apropiat de al ei şi nu putu să nu roşească . Dacă s - ar fi mişcat doar puţin , l - ar fi putut săruta , dar nu o făcu . Nu putea având în vedere că trecuse atâta vreme şi nu era sigură de ce simţea el . Zâmbi când îl auzi şi - şi puse o palmă pe obrazul lui , lăsându - şi uşor capul într - o parte .
" Mi - a fost dor de tine , Dae " , spuse privindu - l în ochi şi îl sărută pe obraz , obrajii ei având aceeaşi culoarea roşiatică .

O sărută şi el uşor pe obraz, doar ca să nu roşească. Îi plăcea nuanţa roşie din obrajii ei. Îi dădea un fel de curaj bizar. Se aşeză la loc pe scaunul lui, privind-o în continuare pe fată. Îi trecu prin minte ceva. Surâse către ea dulce, cuceritor.
" Eu propun să plecăm undeva. Nu-mi place aici... " îi spuse aruncând din nou acel surâs dulce. Îi plăcea să îl folosească. Îl păstrase numai pentru ea.

Simţi că se topeşte când o sărută , chiar dacă era un simplu sărut pe obraz . Totuşi , încă mai reacţiona ciudat când era vorba de el . Râse în sinea ei şi - şi sprijini capul în palmă , după ce el se aşeză la loc . Începu să se joace cu degetele lui , trecându - şi încet unghia peste ele , fără a - l zgâria . Zâmbi când el îi surâse , simţind cum inima începu să - i bată mai repede . Îl adora zâmbetul . De fapt adora tot ce ţinea de persoana lui , dar asta era altă poveste .
" Perfect " , spuse şi zâmbi fermecător , clipind des din genele - i lungi şi negre , arcuite uşor datorită rimelului cu care era fată . Îşi trecu mâna liberă prin păr , aranjându - l , deşi nu era ciufulit . Prinsese un tic şi acum nu putea scăpa de el .

Dae se ridică imedat ce auzi răspunsul ei, uşurat. Încăperea mică a început să îl streseze. I se părea că devine mai mică pe zi ce trece. Cu o mişcare rapidă îşi aruncă chitara în spate, potrivind-o mai încolo. Se duse lângă ea şi îi întinse braţul. Surâse dulce, ciufulindu-şi părul cu cealaltă mână.
" Şi atunci de ce mai stăm aici? " spuse el senin, privind-o în ochii albaştri senini.
Cât de dor i-a fost de ea? Nu va afla niciodată.

Chicoti uşor şi îl privi calmă , deşi ochii ei zâmbeau . Îl prinse de braţ , ridicându - se şi îi zâmbi dulce .
" Deci ? Încotro ? " întrebă şi îl privi în ochi . Îşi aranjă tricoul cu mâna liberă , apoi îşi lăsă capul pe umărul lui , exact ca în trecut . Tot mai pitică decât el era , şi pe tocuri , iar asta - i plăcea . Zâmbi uşor şi trase aer în piept , muşcându - şi uşor buza .

Îi plăcea că era încă mai înalt decât ea. Mirosul ei în indundă nările când îşi lăsă capul pe umărul lui. Profită de ocazie ca să îi sărute fruntea. Se trase mai încolo, apoi, ca să poată ieşi împreună cu Madeline apoi porni spre uşa cofetariei. O lăsă pe ea să iasă prima din magazin, apoi o urmă îndeaproape, potrivindu-şi chitara pe umăr din nou.

Zâmbi pueril când o sărută pe frunte şi apoi îl urmă , ieşind afară . Se opri şi - l privi , aşteptându - l . Întinse mâna , şi - şi împleti degetele cu ale lui .
" Serios ? Unde mergem ? Sau e surpriză ? " întrebă şi chicoti fermecător , jucându - se cu o şuviţă din părul lui . Îl privi , analizându - i chipul . L - ar fi sărutat , dar nu putea . Cel puţin nu încă .

Dae îşi arcui umerii uşor, privind-o pe tânără. Buzele ei roşiatice în ademenau de când o văzuse prima dată. Ar fi dat orice să le poată săruta. Dar se abţinuse, întorcând capul în toate direcţiile. Nu erau decât acei oameni banali care trăiau într-un mod identic.
" Unde vrei. Nu-mi pasă. " vru să adauge şi "atâta timp cât sunt cu tine" dar se răzgândi. Nici nu ştia ce simte pentur el. Era, adevărat, prieteni buni, dar ...

Îi veni o idee şi zâmbi din nou .
" Ai avut timp să vizitezi locul ăsta ? Vreau să spun , tot locul " , întrebă şi chicoti . Bruneta îşi lăsă puţin capul pe spate , privind cerul senin , apoi îl privi din nou , de data asta , fără să - l scape din priviri . Îi făcu semn şi începu să meargă , trăgându - l încet după ea .

Porni după ea automat. Încă se gândea cât de mare poate fi oraşul ca să îl vadă pe tot. Arcuindu-şi din nou umerii îi spuse un "nu" vag şi sec. Se ciufuli rapid, ca să îl aranjeze imediat după, fără să o scape din priviri pe tânără. O urmă fără griji, prvind din când în când spre cer.

Se îndreptă spre locul unde muncea întâi . Nu ştia de ce , dat simţea că trebuia să - i arate asta .
" Şti că muncesc ? " întrebă şi se întoarse cu faţa spre el , privindu - l în ochi . Mergea cu spatele , ţinându - l de mână şi tare - ar fi fost să se împiedice şi să cadă . Nu - i mai păsa , cel puţin nu în acel moment . Trase aer în piept , zâmbidu - i dulce .

Dae zâmbi , dând din cap. Era evindent că munceşte. Şi el muncea, dacă puteai numi 'muncă' faptul că mai cânta din când în când prin cafenele. Lăsă gândurile triste despre viaţa lui eşuată să zboare şi se uită la ea surâzând dulce.
" Sigur că ştiam că lucrezi... " spuse senin, ridicându-şi umerii din nou. O trase mai înspre el, zâmbind.

Zâmbi larg , asemeni unui copil ce - şi desface darurile de Crăciun , imediat cum acesta îi răspunse şi chicoti slab , jucându - se cu pandantivul de la gât .
" Şi şti şi unde ? " întrebă şi ridică jucăuş din sprâncene . Se aştepta ca acesta să răspundă , având în vedere de câte ori îl stresase cu faptul că doreşte să ajungă designer . Îşi propti pentru o clipă palmele de pieptul lui când o trase lângă el , şi - şi ridică privirea spre acesta , roşind scurt . Îşi reveni , mergând normal , şi - l luă din nou de mână , jucându - se cu degetele lui .

Îi dădu drumul, jucându-se cu degetele ei. Şi ea făcea la fel. Surâse către ea, încercând să ghicească unde. Era sigur că era ceva cu design. Făcu o faţă chinuit cât încerca să ghiceasă.
" Mă dau bătut. Dar sunt sigur că e o firmă de design celebră. " spuse el zâmbindu-i fetei drept scuză că nu ştia unde lucrează. Ce-i drept, el şi cu designul erau ca şi apa cu uleiul. Nu se prindeau unul de altul de nici o culoare colorată a lumii.

Râse scurt şi aprobă .
" Desigur . Şi hei , ai ţinut minte " , spuse zâmbind şi îl trase uşor spre ea , legănând uşor mâinile lor împreunate . Îl sărută uşor pe obraz , lăsându - şi capul pe umărul lui . Privi înainte , uitându - se uneori la el cu coada ochiului . Trase aer în piept , clipind des . " Chiar mă bucur că eşti aici " , spuse şi deşi voia să adauge " cu mine " , se abţinu . Îşi muşcă buza .

O prinse în braţe, simţind atingerea buzelor ei pe obrazul lui. Se abţinu cu greu să nu îşi întoarcă brusc capul ca să o sărute. Zâmbi către ea dulce, începând să păşească încet în faţă, ţinând-o lângă el, lipind-o de pieptul lui. Începu să fredoneze o melodie preferată de-a lui "Killer Queen" de la Queen. O privi zâmbind uşor.
" Normal că am ţinut minte... " vru să mai adauge "doar îmi pasă de tine." dar îşi muşcă buza inferioară şi zâmbi.