Inocence...

Din foarte multe motive venise in cimitir. Nu le stia chiar pe toate , dar unul il avea intiparit in minte : ii placea linistea de acolo , si sa se plimbe prin tot orasul. Pasea incet pe acea alee linistita , nimic nu ii putea distrage atentia. Era prea concentrata la a observa orice mic detaliu din aptropierea ei.
Dar click-urile care se auzeau nu le putea ignora. Mai era cineva acolo , cineva care facea poze prin cimitir. Un subiect minunat. Acel loc era special , mai ales ca acolo era zapada , doar putina , dar totusi era.

O zari pe fata cu parul albastru , care statea pe mormant. Deci ea era fata care facea poze , noaptea prin cimitir. Incepu sa paseasca din nou pe alee , indreptandu-se spre fata.
Avea in urechi castile de la telefon , ascultand muzica. Mereu cand pleca de acasa avea grija sa le ia , nu putea trai fara muzica. Muzica era viata ei. Si cand dormea asculta muzica , oriunde ascutlta muzica.