Life is just a game!

OCC:Seara, in jur de ora 9, primavara

BIC:

Cu pasi mici si usori, zametul mereu pe buze, Kathelene se plimba pe una dintre aleile parcului. Ingana un mic cantec in timp ce privirea ii cadea asupra copacilor si asupra oamenilor care treceau pe langa, care mai de care mai grabiti. Inspira adanc, trecandu'si una dintre maini prin par. Incepuse sa se gandeasca la evenimentele care i se intamplasera pana sa plece sora sa. Era ciudat cum pentru unii viata avea suiuri si coborasuri, dar Kathelene nu mai acorda asa mare atentie. Isi duse mainile in buzunarele gecii, oprindu-se in loc langa un copac.

Incepuse sa se insereze doar de cateva minute, dar acest lucru nu intimida pe nimeni, de fapt acum veneau majoritatea adolescentilor in parc, deja puteam vedea cativa pe banci sarutandu-se.
Am oftat, plictisit in timp ce-mi taram picioarele pe aleea pietruita, nu aveam niciun plan in seara asta si nu-mi gaseam locul, iar acasa nu voiam sa stau.
Vantul incepuse sa adie, era o senzatie placuta care imi gadila chipul. Am continuat sa merg, bagandu-mi castile in urechi si fredonand o melodie in ton cu atmosfera caci imi placea atat de tare incat imi dadea fiori.

Casca usor plictisita. Pe moment avusese intentia sa plece, nu stia de ce. Era obosita, dar totusi, era mult prea devreme ca sa plece. Se aseza pe iarba, lipindu'si spatele de trunchiul copacului in timp ce'si lasase capul pe spate privind ramurile copacului care se leganau usor in bataia vantului. Isi aranja putin fusta neagra, fara sa mai fie atenta in jurul sau, tot cu ochii poticniti asupra crengilor, ca o pisica care tocmai pusese ochii pe o vrabie gata sa sara pe ea.

Eram atat de concentrat la melodia mea incat nici macar nu sesizasem cand Nemo disparuse de langa mine.
-Ce...dracu? Era chiar in spatele meu acum cinci minute, am replicat pe o parte uimit, iar pe alta ingrijorat.
M-am oprit, scotandu-mi castile din urechi si privind cu atentie in jurul meu. L-am zarit in cele din urma, se pusese in poala unei fete ce statea rezemata de trunchiul unui copac si nu parea ca-l observase inca.
Am inceput sa rad, indreptandu-ma spre ei.
-Deci aici erai vagabondule, ce-ti mai plac tie fetele! am spus aproape razand, privind ghemotocul alb de blana care incerca sa se aseze mai confortabil.

Bruneta tresari brusc, aranjandu'si mai bine ochelarii pe nasul subtirel. Privi inainte, observand un tip, care, parea ca se uita insistent la picioarele ei. In momentul acela, ce'i drept, se infurie putin ducandu'si mainile-n solduri, dar cum auzi replica lui isi cazu privirea in poala, observand motanul. Facu ochii pari, privindul cum acesta se aseza si mai confortabil. Se bosumfla putin, incercand sa'l atinga pe crestet cu varful degetulu iaratator. Nu prea le avea cu pisicile, desi, uneori, Kathelene se purta ea insasi cu o pisica.
-Huh, deci iti apartine, ai?? replica de-odata privindul iar pe tip.
Vru sa ia motanul in brate si sa-l ridice putin in aer, dar, se pare, cum el gasise deja un culcus atat de confortabil isi cam infipse gherutele in fusta fetei. kathelene se incrunta putin, apoi incerca sa traga inca putin, fara sa-si rupa fusta, dar nu reusea.
-Umm..putin ajutor?!? replica catrebaiat incercand sa'si elibereze fusta din ghearele motanului.

Am inceput sa rad zgomotos caci intreaga faza era prea penala, privirea fetei cand a crezut ca am ganduri indecente si boacana motanului meu ma faceau cu adevarat knock out.
-Yup, al meu e blanosul asta, am replicat, incercand sa ma abtin si sa afisez un zambet.
Am ajuns in scurt timp langa ei, privind atent stradaniile fetei de a scapa din ghearele ghemotocului alb fara a-si rupe fustita.
-Okay, hai Nemo vino incoa! M-am lasat pe vine si am intins mana spre el, masandu-l cu degetul sub barbie, acesta incepand sa toarca usor. Mi-am retras degetul din ce in ce mai mult. iar motanul il urma, frecandu-se de el pana ce ajunse pe iarba moale, atunci l-am luat in brate, mangaindu-l pe cap.
-Scuze, dupa cum vezi ii cam place sa agate gagici si la propriu si la figurat.

In sfarsit tanara se vazu scapata de motan, sau mai bine zis, isi vazuse fusta scapata. Nu era vorba, dar in plus, daca ii rupea fusta cum putea sa mearga pe urma spre hotel asa? Totusi..
Urmari motanu care se indeparta si ajunsese in bratele tipului, privindul maraind putin. Isi duse mainile in san, bosumflata, facand ea putin pe suparata.
-Da, si ce modalitate de agat..Trece direct la subiect. zise ea privindul cu coada ochiului, referindu'se ca motanul lui nu mai avea mult si aproape ajunsese udneva unde nu trebuia.

Am observat cum a marait tipa, dar m-am abtinut destul de greu sa nu rad, parea cam suparata si nu voiam sa pun paie pe foc.
-Pai, da, ce pot spune? E deja un profesionist si nu o mai ia pe ocolite.
Am continuat sa-mi alint pisoiul, netezindu-i blana cu varfurile degetelor.
-Daca ajungi sa-l cunosti e chiar de treaba, nu e chiar atat de gigolo pe cat se da. Apropo, e ocupat? am intrebat in legatura cu spatiul din jurul copacului, mai pe direct daca ii puteam tine companie.

-Nu, nu e. Poti sa te asezi daca vrei. dadu din umeri privind inca motanul.
Ofta usor, apoi se lasa pur si simplu sa cada din nou pe iarba, intinzandu'si picioarele unul dupa altul si aranjandu'si parul.
-Doar ca eu nu prea le am cu pisicile. Prefer cainii. zise zambind "periculos" spre motan, chicotind usor.